Visez...
Visez un munte, cât un colţ de floare,
Să-l ţin în buzunarul de la piept!
Ca inima să-mi bată veşnic pe-o cărare,
Colaj de-albastru-verde, flori de colţ şi aracet!
Visez un cântec mare, cam cât vântul,
Care-mi şopteşte fel de fel pe la urechi!
Un cântec să cuprindă în cuvinte totul, totul!
Nu totul mare, doar un tot un pic mai nou decât cel vechi.
Visez o lună, cam cât toată bolta,
S-o pun la cheia sufletului ca breloc!
Aşa-mi va fi mai lesne a o căuta,
Căci pretutindeni pierd câte-o bucată şi mi-e că fără el aş fi olog.
Visez un vis, în care nu îmi mai aduc aminte...
Nimic, dar un nimic frumos, ciudat!
Da! Asta e, căci altfel nu se poate:
Găsit-am iarba fiarelor şi poarta dintre vis şi realitate-am descuiat!
Să mă trezesc? Cum spui tu, bine!
Şi treaz mă aflu, cât escaladez fereastra şi-al meu pat.
Apoi m-aşez din nou, pe ale visului aprinse şine;
Atâta doar, că nu ştiu să îţi spun, spre unde, noaptea asta o să cat!
Visez...
Acum 3 săptămâni
Bogdan tu ai compus poeziile? sunt foarte faine:D!!Congrats!:-* 10x for watching me:)
RăspundețiȘtergereEu le-am scris(da sa nu mai spui la nimeni). Mersi. Si spun si un sincer "la fel" despre blogul tau.
RăspundețiȘtergere