Răspuns tăcerii...

Îmi spui că eşti aici, în mine,
Durere mută ce încerci a coperi al meu timpan,
Duerere surdă ce ai adunat în tine
Secunde-secole sub al singurătăţii greu ciocan.

Îţi spun însă, pretinsule despotic Papă,
Ce alfabetu nostru vrei a-l stăpâni,
Că sufletu-mi de-a pururi cântă
Şi c-ale ochilor cuvinte, nu vei putea vreodat-a nimici.

Şi daca ochi nu vad în jur,
Să le citesc color sau în alb-negru slova,
Voi conversa cu norii, stelele sau cu albastrul pur
Şi lunii, vântului le voi împărtăşi, din fund de inimă aprinsă, lava.

Te voi chema, o să-ţi mai scriu, poate, odată,
Când două suflete si patru ochi, unul şi două fi-vor
Şi-atunci al tău blestem va fi orchestră binecuvântată,
Pentru-ale ochilor, noastre ascunse buze, sărutări în cor.

Termin de scris, mă iscălesc şi îţi trimit scrisoarea-n depărtare,
Un cântec, un nebun, un dor de munte şi-o cărare