Franturi de eu...

Am colindat bucăţi de infinit, presărate cu flori de colţ, stânci, verde, albastru şi stele; am inspirat răsărituri de vis şi am expirat asfinţituri de neuitat(le-am expirat si totuşi le păstrez cu sfinţenie, in acelaşi sertar cu răsăriturile); am lăsat o bucata mare de suflet, undeva, sus, sa vină, să mă întâmpine, jos, la poalele muntelui; poate şi altele...

Ce mi-aş mai dori? Să-mi regăsesc bucata de suflet, lăsată pe munte; să urc acolo, unde cerul devine una cu pământul; să devin stânca cea mai abruptă, semeaţă şi nemuritoare, dar uşoară ca un fulg de păpădie dus de vânt, din munte în munte; şi, cu siguranţă, multe altele...


Surplus de sentimente, de stări, de cuvinte, de mine şi de voi şi m-am gândit să le desenez în vânt, să le scriu pe apă dar, până fac rost de culori si cerneală, le arunc aici...

P.S. Bogdan, prieten bun cu extremele si contradicţiile, nebun de legat
În lumea reală, am reşedinţa in Iaşi(câteodata, în weekend şi vacanţe, în Rădăuţi). Iubesc(e mai mult decât iubire dar, încă nu s-a inventat cuvântul respectiv): muzica(folk, rock, altele poate... ) şi muntele, muntele, muntele,muntele. Altceva despre mine? Nu ştiu; daca vreţi voi să stiţi, intrebaţi: bogdancretzi@yahoo.com (adresa mea de mail).