vineri, 27 mai 2011

Primul meu contact cu bijuteria - Piatra Craiului

Eheee...
Apăi, vedeţi voi, eu eram pentru prima oară în viaţă „fugit de acasă”. Unde? Într-un loc numai bun de fugit de acasă, în creasta Făgăraşului! Şi m-am gândit eu că daca tot am făcut-o lată aş putea s-o mai lăţesc un pic... Aşa că, m-am hotărât să mai stau hoinar o vreme prin munţi! Nu ştiam pe unde si propunerea Miky-ei de a merge În Crai cu Codruţa şi Sandu, care trebuiau să vină din Bucureşti, a picat ca din cer. Aşa că în ultima zi de creasta Făgăraşului rămânem în urmă, eu cu Miky şi după un pui de somn, o incursiune la o stână fără brânză şi oleacă de bălăurit ajungem la drumul forestier spre Plaiul Foii. Aici de-a lungul drumului, lung de altfel, ne delectăm cu mure şi zmeură şi ne rugăm să nu plouă; degeaba; însă odată cu primele picături opreşte o maşină şi ne ia. Înghesuit în spate printre rucsaci, la îndemnul, lui Miky mă contorsionez să mă uit pe geam... mi s-a părut că visez... am vazut-o... Bijuteria... Cum care? Piatra Craiului! Şi acu mi se face pielea găină când îmi amintesc...




Bijuteria!


În fine ajungem în Plaiul Foii şi mergem direct la magazin, de unde procurăm pateu cu paine şi cartoafe felii uscate. Aaa, da şi bere! Ploaia reîncepe şi noi o salutăm cu berea în mână! La un moment dat mergem la nişte bătrânei care aveau 3 corturi si îi rugăm să ne ţină rucsacii sub unul dintre ele iar ei ne fac loc intr-unul din ele ca să şi dormim; oameni de treabă. Odată rezolvată problema asta, mergem şi noi să căutăm o baie turcească; ne mulţumim până la urmă cu un duş la cabană şi ne întoarcem la cort, unde după schimbarea plasturilor de pe rănile făcute de bocanci(trebuia să botez Scărpişorii în Făgăraş) ne culcăm. A doua zi ne apucăm să ne spălăm rufele şi apoi... Vinnnnnn! Da, Codru şi Sandu veneau mândri într-un bolid cu 2 cai putere. Îmbrăţişări, pupături, Charlieeeeeeee!!Candy mountain!!!! Apoi mâncareeee proaspătă pentru flămânzii trecuţi prin 6 zile de făgărăşeală(brânză a la Nehoiu, plăcintă a la Codru, muşchi a la Sandu şi alte bunătăţi) ! Şi în final dăm startul asediului Craiului!

Codruţa în bolid!


Strângând rufele de la uscat


Startul asediului Craiului


Nu ştiu ce au unii cu bălăurelile pentru că mie chiar îmi plac! Da, am bălăurit puţin prin pădure dar nu puteam să ne rătăcim prin codru cu Codru lângă noi aşa că am ieşit la lumină(nu înainte de a ne întâlni cu 2 tipi, cu rucsăcei care pareau machetele celor din spatele nostru). Aaa şi să nu uit şi de Refugiul din spatele Speranţelor, în caietul căruia Codruţa făcu un înscris de toată frumuseţea.
Ei acu’ partea de pus în CV: Padina Călineţului. Căţărăm noi mai pe direct mai pe ocolite şi trecem şi peste asta şi ajungem în creastă! Uraaaa!



Apa izvorâtă din stâncă




Miky cu supramănuşa ei waterproof


Fluturaş


Fluturaş


Fluturaş


Transcrierea speranţelor




Coborând cu menajeria în spate


Minune sub bolţi


Bulevardul Călineţului














Funduri(nu şaua)


Învăţ să zbor









În refugiul Ascuţit mai erau doi tipi dintre care unul fotograf profesionist ce îşi câştiga traiul vânând poze prin toate ţările lumii(vreau şi eu) Peste noapte am fost anuntaţi că s-a lăsat ploaie zdravănă, prin semnale vizuale, auditive si senzitive(ploua în refugiu)

Dimineaţă ne trezim...

şi o luăm, cu părere de rău, în jos! Luăm apa de la cei 2(noi ne luasem prea puţină) dar întâlnim multe izvoraşe(de la ploaie) şi ne descurcăm. Coborâm mai departe, pe brâul Ciorânga Mare, însoţiţi de capre negre, pana la tufele de afine unde facem popas şi sătui şi negri ajungem într-un final jos, nu înainte de a completa scriitura din ziua anterioară, din jurnalul refugiului.

Refugiul atât de Ascuţit încât străpungea norii şi norii pe el(am împărţit priciul cu ploaia)

Refugiu de vise lângă refugiu pentru visători

The men

4 roşu aprinşi în suflet langă un roşu ascuţit












Doamne, îţi multumesc că a plouat şi s-au făcut izvoare!


Doamne, îţi multumesc că a plouat şi s-au făcut izvoare!


Canionul Ciorânga Mare uitându-se la Codru


Isn't she cute?






Băştinaşe


Alt băştinaş cu rucsacul în spate


Miky şi apa vieţii


Vrei? Nu-ţi dau!










Infinitul, văzut printre jnepeni!


Hai, nu vii să mă iei?


Povestea unei poveşti de poveste




The "NOI": Sandu, Codruţa, Miki, Bogdan(de la stânga la dreapta)


Foame


Sete 1


Sete 2


Sete 3


Sete 4




De aici aventurile continuă... şi continuă... şi continuă...

5 comentarii:

  1. Mulţumiri zdravene lui Sandu pentru fotografii, sănătate, cărări însorite, peisaje de vis, şi toate alea alea!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai nebunule, ai pus numa' poze najpa cu mine si apoi tot tu te intrebi: "Isn't she cute?" :))) Felicitari pentru postare, mi-am adus aminte de zile atat de frumoase - ele conteaza!

    Hai carari cu soare si sa ne revedem curand pentru Canionul ala, dupa cum zice povestea... :)

    RăspundețiȘtergere